Archive for the ‘pastila de ură’ Category

Ierarhie

1. Programatori – au reuşit să stăpînească un limbaj de programare de tipul C, C++, Objective C

2. Java Developers – nu au reuşit să pătrundă tainele C++

3. PHP, PL-SQL Coders – sint aşa de jos încît nici măcar să înţeleagă Java nu au reuşit.

4. Software Architects – nu ştiu nimic, nu au înţeles nimic, totuşi ştiu sa creeze documente in Microsoft Word şi prezentări PowerPoint. Şi uite că totuşi se poate şi mai jos.

Începuturile „emo” – plînsul 1

Curentul emo a atras primele pagini ale ziarelor în ultimi ani cel puțin odată pe lună. Cu toate acestea rădăcinile curentului se pare că sînt ceva mai vechi. Pentru a nu lăsa revelația asta să se piardă în multitudinea de revelații și ideei geniale pe care le-am avut de-a lungul timpului m-am hotărît să o pun „sus” (a se citi online).

Săptămîna trecută a trebuit să plec într-o scurtă delegație. Păstrindu-mi bunul obicei mi-am luat cu mine o carte tehnică, una de literatură și 2-3 reviste. După ce am rasfoit două din reviste am trecut la literatură. Din păcate nu am fost deloc inspirat la „iți piți ia pe cine vrei …” și am luat cartea Margueritei Duras – Ochi albaștri, părul negru. Cu toate că recenzia cărți (de pe coperta din spate) nu prea anunța nimic bun, totuși nu m-am așteptat la așa ceva: emo pur. Ia să exemplificăm:

pag 10: Se duce la masa celui care tocmai a intrat și acum plînge.

pag 11: Nu se poate stăpîni. Plînge.

pag 12: El plînge.

pag 14:  Brusc, izbugnește în lacrimi; hohote puternice….

pag 15: Plîng amîndoi pînă dimineața tristețea de moarte a nopții de vară.

… (plînsul continuuă)

pag 56: Ea plînge departe de el,

… (tot plînsul e de bază)

pag 93: Plînge sub mătasea neagră.

pag 97: Rămîne acolo, privește. Plînge.

… (plînsul e de neporit)

Pentru duduia asta care a scris cartea, plînsul o fi ceva simbolic. La mine însă plînsul nu poate purta nici un fel de mesaj simbolic, doar ideea în sine (de a plînge) mă face să o iau razna. Pentru mine plînsul e acceptabil doar cînd îți moare cineva drag, în rest e șantaj sau stupizenie și nu poate căra nici un fel de mesaj simbolic.

Să nu care cumva să credeți că am impresia că duduia autoare ar fi printre primele „emo”, noo, am avut o „emo” și în familie, bunică-mea. Din cauza ei plînsul nu poate fi „supraîncărcat” (să îmi dau arama de programator pe față) simbolic. O mare parte din amintirile pe care i le port sînt cu ea plîngînd, că aia nu e așa, că aia e invers, că trenul întîrzie, ca aia că aialaltă toate erau motive de dat drumul la robinete și înecat șoriceii.

În concluzie aș vrea să le spun „emo”-izilor din zilele noastre două lucruri:

  • nu sînteți primi (iaca încă un motiv de plîns și tăiat vena)
  • sariți pe cartea dudui ăsteia, puneți-vă într-un colț și citiți și plîngeți. dar cu atenție la șoricei să nu cumva să îi înecați că atunci mă apuca pe mine plînsul.

wiki-medic

Ieri a fost soția cu ăl mic la medic, pentru că i-au apărut bubițe mici pe spate (bănuim că ar fi vărsat de vînt). După ce l-a „examinat” tanti care se vrea docforiță, i-a zis soției că sigur are ceva da ea nu știe ce și să meargă acasă să îi dea paracetamol și să astepte să se facă mai rău.
Nu asta nu se întimpla în România, e vorba de Olanda. și, nu, nu sînt singurul căruia i s-au întimplat din astea. Se pare că aici paracetamolul e remediul universal.

Cîteva extrase din convorbirile mele de ieri cu prietenii:

– CMP: Hmmm, suna cunoscut, in UK e Capol (adica paracetamol) si Calprofen (adica ibrubrofen), dar numai daca are temperatura. Nu stiu cum e in Olanda, dar in UK, trick-ul e sa suni out of business hours. Atunci primesti o vizita la camera de garda la spital. Am folosit chestia asta des si avem rezultate pozitive.
SP: Cred ca se bazeaza mai mult pe selectia naturala 🙂
CMP: Nu cred ca e numai Olanda, in UK medicul de familie nu a reusit sa descopere o simpla amegdalita, noroc cu doctorii de la spital. Altii au fost mai putin norocosi, in presa s-a publicat ca o fetita a murit … de la amegdalita, aici unde civilizatia e mare … mare tare.
EU: deci tre sa tai uk-ul de pe lista posibilelor destinatii :))
RF: eu nu am copii…dar ca sa-mi dea doctorul sa fac analize a trebuit sa inventez tot felu de simptome…De trei ori m-a trimis acasa cu paracertamol…si abia a patra oara mi-a dat sa fac niste analize dar foarte putzine…E dezastru cu doctorii astia in Olanda…Si pe linga toate astea mai si platesc asigurare de 125E pe luna…Noroc ca mai merg in Ro din cind in cind si ma duk acolo la doctor.
Sa nu mai povestim de cazurile pe care le cunosc personal …si in care s-a dat daignostic si mediactei gresita care evident ca a agravat situatia. Aici doctorl la spital a venit cu un print out de pe Wikipedia…haha…
CMP: UK-ul e business country. Heathcare e un business, education e un business, curatat-ul drumului de zapada e un business. Daca cineva nu face profit, atunci nimanui nu-i pasa, nimeni nu face nimic. Aici apar spitalele si clinicile private. Cu o asigurare medical privata si cu o trimitere de la medicul de familie (cand e vorba sa te trimita la privat, o face foarte usor) poti sa faci cam ce ai nevoie.dar nu e tot timpul perfect. De exemplu pt. junior am avut nevoie de un imuno-specialist. L-am gasit si a recomandat asta o serie de analize, nu putine, dar nici on clinica privata nu ia sange de la copii, si tot la stat a trebuit sa merg, dar ca pacient privat. A fost OK, numai ca avem 3 saptamani de cand asteptam rezultatele ;).
RF: Nice….In Olanda nu sunt clinici si doctori privatzi…cel putzin din cite stiu eu…Nici un specialist nu te primeste fara trimitere de la medicul de familie…Plus ca stai citeva luni la coada la specialist…
EU: si pina la urma unul din motivele pentru care am plecat din .ro e tocmai sistemul de sanatate.

Cică se întîlnesc 3 doctori, unul american, unul român și unul olandez. Americanul zice că el a fost la Johns Hopkins University. românul cu juma de gură zice că a studiat la UMFT. Olandezu mîndru le zice că îs fraieri că au pierdut atît timp în facultă, el a studiat pe wikipedia.

Test de iubire părintească

Acesta este un test pentru „copii” ceva mai în vîrstă.

Cum poți să îți dai seama cît de tare te urăsc părinții tăi?

Pai în funcție de numărul de nepoți pe care îi doresc de la tine:

– nu pomenesc de nepoți, nu te întreabă, nu sugerează – înseamnă că ai niște părinți care te iubesc mult cu toate că s-ar putea să nu fi fost tocmai un bebeluș cuminte.

– sugerează necesitatea unui nepot, dar nu fac nici o cerere directă – încă îi bîntuie amintirile perioadei în care erai bebeluș dar iubirea pare a fi mai puternică.

– își doresc un nepot – încă mai există puțină iubire, dar amintirile din perioada ta de început sînt încă foarte puternice

– își doresc doi nepoți – nu mai prea există iubire, amintirile îi bîntuie

– își doresc trei nepoți – ai fost un bebeluș rău, rău

– mai mult de trei nepoți – Monstrule!!!

unde este inteligenţa românească

Mă uitam astăzi la statistica întocmită de către http://www.scimagoir.com/.

Nici o universitate, institut, nici măcar academia română nu se află în top 500. mai sînt şi alte institute care au astfel de statistici, dar nici acolo nu stăm mai bine.

Ne mîndrim ca naţiune că sîntem inteligenţi, deştepţi. nu prea se vede. sincer nu se vede deloc. ar trebui să ne vedem lungul nasului şi să punem osul la treabă să muncim mai mult, să învăţăm mai mult, să gîndim de două ori înainte de a face o treabă.

imbecilizarea corectă politic

Benoit Duteurtre – fetiţa şi ţigara, cartea asta e Superbă, de-a dreptul Superbă.

Ca un făcut mi-a picat în mîna (cartea) tocmai într-o perioadă mai dificilă. Nu mi-au placut bebeluşii niciodată, dar după ce s-a născut fiu-miu (în urmă cu 9 luni) am ajuns să îi urăsc din tot sufletul (nu mă înţelegeţi greşit, nu îmi urăsc fiul, doar urăsc bebeluşii). Primele 2 luni a plîns non-stop (20 de ore pe zi), a plîns şi a plîns şi a tot plîns, şi acuma mai dă apă la şoareci.

Dacă i-aş găsi pe ăia care fac reclame cu bebeluşi frumoşi şi zîmbitori le-aş da o mamă de bătaie.

De ce nu îi pot suferi pe italieni?

Pentru ca sint niste ţigani care ne strigă nouă că am fi ţigani. Pentru că majoritatea conaţionalilor lor care au venit în România şi s-au dat investitori nu au vazut in viata lor mai mult de 10.000 de euro. Pentru ca majoritatea acestor investitori au plecat lasînd gauri imense la taxe şi angajaţi neplatiţi (chestii traite pe propria piele).
Pentru fotbalul urît pe care îl practică echipele lor.
Pentru că sînt nesimţiţi şi gălăgioşi ca nişte manelişti.
Şi lista poate continua.