Archive for the ‘germania’ Tag

Pregătiri de păscut

Pregătiri de păscut În Rewe a apărut un raft mare cu multe, multe beri exotice, Ioi da greu a fost să mă opresc numai la astea. Se duce Germania asta pe rîpă, nu e a bună.

Anunțuri

Tegernseer hell

Asa cum calatorului ii sade bime cu drumul si eu continui cu degustarea. Prima inghititura din Tegernseer hell mi-a lasat un gust cam salciu asa ca am adaugat niste cartofi cu cirnati.

image

Cu toate astea Tegernseer hell nu e pe gustul meu. Aciditatea e ok dar gustul prea sters si parca un pic prea dulce nu ma fac sa mai intind mina dupa inca una.

image

weissenoher benediktiner pils

In patria beri numaru de sortimentele de bere pe care le poti gasi in supermarket este foarte redus. Zilele trecute, sfatuit de colega de birou fratzuzoaica, mare degustatoare de bere, am intrat in magazinul “getranke paradise“. Buna decizie. Astia au mai mult de 10 sortimente  de bere. Nu m-am putut abtine si am cumparat vreo 10 tipuri de bere pe care nu le-am incercat pina acum.

Prima din serie, pe care o imchin in cinstea lui klausen e Weissenoher.

image

Un pic cam acidulata pentrj stomacul meu, dar o bere cu personalitate, gustoasa, ce lasa o aroma placuta in gura dupa fiecare inghititura. Un gust pe alocuri amarui, dupa degustare usuca un pic gura indemnind la inca una. Cred ca o sa mai cumpar si in viitor.

Noaptea prin Bremen

La moară

La moară

O catedrala si 2 trecători

O catedrala si 2 trecători

Muzicanţi

Muzicanţi

Turnul de veghe

Turnul de veghe

Un felinar

Un felinar

Pi cientru

Pi cientru

Fără bere

Fără bere

Ganguri

Ganguri

O noapte grea

O noapte grea

Bremen, Germania

17 Aprilie 2011

Fundamt – Biroul de obiecte pierdute

La sfîrşitul luni trecute mă întorceam din olanda în Germania cu trenul. Deşi intre eindhoven pînă la noua adresă nu sînt decit vreo 250 de km, să ii parcurgi cu trenul e o adevărata aventură. Toata operaţiunea asta durează vreo 6 ore şi implică vreo 5 trenuri.

După ce ne-am mutat aprope tot calabalîcul din olanda în Germania, a trebuit ca eu să mă întorc pentru încă 3 zile în olanda să imi termin contractul cu firma de acolo. Aşa se face că am avut parte de 12 ore de aventură. Bineînţeles că la dus trenurile au avut întîrziere şi am întîrziat la muncă. Nimic neaşteptat. La întoarcere însă, nu prea îmi permiteam să pierd conexiunile pentru că aş fi rămas blocat într-o staţie la mama Ioiei fără conexiuni pînă a doua zi. Aşa că am fost foarte grăbit să schimb trenurile. Prima schimbare la Venlo, totul a decurs ok. La următoarea schimbare, la Viersen, grăbit să prind legătura spre Duisburg, plecînd în viteză am uitat să îmi iau geamantanul. Totuşi am reuşit să prind legătura, dar geamantanul meu a rămas în trenul care mergea în direcţia opusă. Abia după ce s-a pus în mişcare trenul spre Duisburg am realizat că îmi pierdusem geamantanul. Partea ciudată e că pînă în acel moment simţeam un fel de stress care mă rodea la stomac. După ce am realizat pierderea geamantanului, în care cea mai de valoare chestie era aparatul meu photo Nikon D60 cu toate pozele din vacanţa din România nedescărcate, mi-a dispărut stressul si m-a apcut rîsul şi o stare de fericire. Chestia e că nici acum nu îmi explic de ce.

Partea bună e că după cîteva zile i-am contactat, pe email, pe cei de la Eurobahn (firma care operează trenul în care îmi uitase-mi geamantanul) şi mi-au confirmat gasirea geamantanul. Aşa că în week-endul următor am făcut o mică excursie la Dusseldorf şi mi-am recuperat bagajul şi spre surprinderea mea, aparatul foto era acolo. Uite aşa tot reuşeşte să mă uimească Germania din nou.

Strămutări

În curînd se împlineste o lună de cînd am revenit în .de aşa că astăzi mi-am facut timp pentru a scrie cîteva rînduri. Şi despre ce altceva aş putea scrie decît despre strămutări.

Tura asta e prima data cînd mă întorc înapoi (la un oraş anterior sau la o tară anterioară). cred că e un fel de destin, să nu pot sta prea mult în acelaşi loc.
Totul a început după admiterea la liceu, la 14 ani, ca şi pentru mulţi alţi copii de la sate sau oraşele, a avut loc prima strămutare. După care a venit următarea, de la oraşul liceuluila oraşul universitar.

Pentru mulţi strămutările se termină pe aici sau are loc o întoarcere la unul din locurile anterioare.
Nu şi pentru mine, doar că dacă prima strămutare m-a dus la doar 35 de km, iar a doua la 100 de km, am considerat că tre să continuui pe o curbă exponenţială :).

Aşa că următoarea destinaţie a fost la 2000 km, tocmai în Cipru. Asta se întîmpla prin 2004. Apoi a urmat Germania în 2007 şi olanda în 2009. Iar acum pentru prima dată o iau înapoi, de la 1 Noiembrie sînt în Germania din nou.

În perioada scursă de la ultimul meu post s-au întimplat atît de multe şi cu o viteză aşa de mare, dar se pare că lucrurile se liniştesc încet încetişor.
Ultima strămutare, cu toate că nu a implicat atit de multe aventuri ca cea din Germania în olanda, m-a obosit cumplit.

Cred că acum mi-aş dori să stau într-un loc măcar vreo 5-6 ani, dar îmi e frică să îmi doresc. Pe la începutul lui 2004, înainte de aventura cipriotă, îmi doream să locuiesc într-o tară caldă (fără iarnă şi zăpezi, făra temperaturi sub 10 grade Celsius). Si cum mie mi se împlinesc dorinţele am ajuns în Cipru. Toată treaba cu dorinţele mele e că sînt ca şi specificaţiile software, cînd uiţi să menţionezi ceva te trezeti cu „feature”-uri nedorite. Aşa m-am trezit (mai bine zis nedormit) şi eu în Cipru, vara cu 32 de grade şi umiditate 90% noaptea pe la 3, iar iarna cu 10 grade afară dar 10 grade şi în casă.

Nu îmi doresc nimic de multă vreme, dar aşa mi-ar prinde bine să nu mă mai stămut o vreme.